luni, 31 mai 2010
duminică, 30 mai 2010
joi, 27 mai 2010
marți, 18 mai 2010
Lyndon Wade Photography
Ultimul pe seara asta, tot din aceeasi serie de fotografi exceptionali, greu de inghitit de imbecilii care au senzatia ca pozele se scot bune direct din camera. Foarte multa postprocesare, foarte mult spectacol. Neaparat de vazut proiectul "Room 107", mi s-a parut senzational.
Jonathan Mannion Photography
Jonathan Mannion este acel gen de "fotograf de vedete" care i-a pozat pe toti. Multe din pozele lui le stiti, dar nu stiati ca el le-a facut. Portofoliu aici.
Haka
L-am pus pe Tumblr, o sa urc si un clip facut cu telefonul la festivalul din Paris de care va povesteam in cea mai lunga postare de pe TKC [asta], dar asta cand o sa il scot din Berry. Pana atunci, aveti mai sus the real thing by All Blacks! Iti garantez ca te-ar impresiona sa il vezi in fata ochilor! Maori, am zis!
luni, 17 mai 2010
Hydro74 / Obey Giant / ISO 50
Sunt 3 siteuri de design ale unor artisti exceptionali care produc chestiile de mai sus. Pentru portofoliul complet, accesati urmatoarele linkuri:
Hydro74
Obey Giant
ISO 50
Merita!
Multumiri Koma!
joi, 13 mai 2010
Paris [Part 1]
Asta am prestat aseara. Mi-a placut mult primul cadru, inca de cand l-am tras, d-aia am pus 4 variante [si mai am inca pe atatea, dar sa zicem ca am fost selectiv].
Pozele se vor edita in ordinea in care au fost facute. Daca aveti preferinte, holla at me. O sa incerc, pe cat posibil, sa nu fac 2 poze la fel, cu aceeasi tematica.
Pana atunci, va reamintesc despre reviewul celor 5 zile in Paris, cu pozele in varianta originala, aici.
marți, 11 mai 2010
Digital Photography Techniques - Autumn 2009
vineri, 7 mai 2010
[KDG Journal] Paris
DAY 1:
Look, ma', I'm flying!
Zborul nu a fost pe cat de dificil mi-l imaginam. In afara faptului ca a trebuit sa astept 3 ore pentru formalitati, care la intoarcere s-au rezolvat in 10 minute, in afara de probleme cu urechile nu am avut nimic. De fapt, deasupra Luxemburgului, la finalul calatoriei, deja incepuse sa-mi placa, palcuri de casute aranjate frumos si niste gandaci minusculi sub forma de masini. A fost placut, linistit, spre deosebire de cel de intoarcere, unde am stat numai in turbulente. Oricum, cand esti intr-o teava la 10 mii de metri, orice rau va fi fatal, asa ca e mai bine sa nu iti pierzi timpul gandindu-te la asta.
Verde de Paris
Impropriu spus de Paris, pentru ca am aterizat pe Beauvais, la 85 de km de Paris, unde ne astepta un autocar cu destinatia Port Maillot. Primul lucru care iti loveste vizualul este verdele. Verde cat vezi cu ochii, parca mai aprins, mai cu viata decat la noi. Copaci care strajuiesc de o parte si de alta strazi fara de groapa, ascund in spatele lor un camp fertil, pe care francezii il exploateaza. O curatenie de nedescris, inca din camp. A taste of things to come.
Bine, eu cu ce ajung acum?
Odata drumul cu autocarul terminat si ajuns in Port Maillot, trebuia sa iau metroul 4 statii pana in Esplanade de la Defense. Metroul, in Paris, e chestia aia in care te sui ca sa ajungi oriunde. Transportul este atat de dezvoltat, incat, ca si turist, o sa iti petreci o buna bucata din timp schimband metrouri si trenuri. Iti trebuie neaparat o harta pentru asta, dar, din fericire, ti se poate oferi gratuit una la orice ghiseu. [Nu am remarcat cat de dese sunt aceste ghisee, in general, biletele se cumpara de la automate. Ca paranteza fie spus, ele trebuiesc validate atat la intrarea, cat si la iesirea din statiile de metrou.]
Primul contact cu metroul, cel putin cu cel din Port Maillot, este dificil. Intrarea catre care am fost directionat este intr-un mall imens si nu e un singur rand de scari de coborat pana sa te vezi in fata trenului. M-am invartit 15 minute, pana la urma mi-a iesit. Ajuns pe peron, primul lucru de constatat sunt usile automate de la marginea lui, care te opresc sa ajungi pe linie. Ele se deschid odata cu usile metroului si se inchid in acelasi mod. Am inteles ca sunt prezente doar pe aceasta magistrala M1, dar mi-au parut interesante. Daca ar fi sa ducem discutia mai departe, se fac probe ca transportul sa fie automat pe M1, fara "sofer". Exista deja pe una din liniile secundare. Tehnologie, tati.
Meet Home
Calatoria cu metroul se termina, ies. Arcul de Triumf, semet in departare. Stanga - dreapta, cladiri inalte. Bine ai venit in La Defense, centrul business al Parisului, plin de lume ziua, pustiu seara.
Ma intalnesc cu prietenul meu, Anas, si mergem la hotel sa imi las bagajele. Citadines e un hotel de 2 stele care da clasa multora de 4 stele de la noi. Un apartament cu 2 camere costa 140 de euro, una cu pat dublu si una cu o canapea, in rest baie, frigider, televizor, internet, climatizare, aragaz, microunde, masina de spalat, cam tot ce ai nevoie. Lux. A, si autoservire la un automat de cafea, un lucru foarte util pentru mine.
Hai sa ne indopam!
Anas era in pauza de masa, care la ei tine 2 ore. Decidem sa mancam intr-un fel de cantina aflata la locul lui de munca, intr-o zona numita Les Mirroirs, poate din cauza celor 3 imense cladiri din sticla ce strajuiesc locul. Este un loc foarte aglomerat la primele ore ale mesei, angajatii celor 3 mari firme din cladirile de care vorbeam mai devreme avand un regim special aici. Faza mergea pe urmatorul film: 6 feluri de mancare diferite zilnic, fiecare de la un bucatar specializat in ceva [si credeti-ma ca nu glumesc cand spun "specializat", iti lingeai degetele]. In rest, salate, fructe, sucuri, salate de fructe, iaurturi, cam orice ti-ar trebui la o masa se gasea aici, trebuia doar sa te duci si sa ti le pui pe tava. Restaurantul avea preturi de en-gros si o taxa de 3 euro overall. Ca sa intelegeti, nu era ca la un bar, unde orice iti cumparai avea o taxa separata a localului, aici iti puteai umple tava de "low-costuri" pentru care in final plateai aceasta taxa de 3 euro. Si, dupa cum o sa discutam un pic mai tarziu, 3 euro este un pret mic in Paris, BELIEVE DAT. Suplimentar, angajatii celor 3 mari companii aveau o reducere de 4 euro la nota de plata, minus cei 3 din taxa, inseamna ca ei castigau 1 euro de fiecare data cand mancau. Pe langa o diurna de 50 de euro pe zi pentru cei veniti din strainatate, precum prietenul meu. Vorbim de conditii de munca, eh? Dar nu e singurul lucru exceptional pe care Franta il face pentru cei ce o servesc, dupa cum vom vedea in continuare.
De unde imi iau bere?
Deja simteam nevoia sa beau o bere, obosit mort fiind si insetat, cutia de suc din cantina neajungand nici pe o masea dupa atata drum. Am uitat sa spun, 27 de grade in Paris, dar mie oricum mi-a fost sete incontinuu in toate cele 5 zile, si nu stiu sa explic de ce.
Ajungem la singurul supermarket din zona, intram. Vreau sa spun ca nu cunosteam aproape nimic de pe rafturi. Totul era altfel. Nimic nu costa sub 2 euro, asta una la mana, dar Parisul este un oras foarte scump, deci nici nu trebuie sa ai pretentia. Totusi, cautand atent, am gasit si dealuri bune, sub forma unor felii de Emmentaler [Olanda], 8 la numar, duble ca marime fata de cele de la noi [care costa 4.2 lei, gen, deci 1 euro], la 2 euro. Cumva, facand proportia, ar fi fost un pret de Romania, daca s-ar fi gasit si la noi asa ceva, iar asta il treci ca pe un deal bun in Paris. Mi-am mai luat bere, 1664, ceva foarte apreciat pe plan local, am inteles, 2.20 e la litru. Buna! Zilele urmatoare am mai testat bauturi: Heineken la 65 cl - 1.90 e, Boomerang - ceva gen Beck's Lemon, dar cu 5,9% alcool - 3 e, o bere belgiana cu aroma de cirese - nu stiu pret, mi-am luat un bax de 6 sticle la 0.25 - vreo 4 euro cred, o nenorocire din Olanda cu pretentii de bere, Amsterdam MAXIMATOR, 11,6% [!!] alcool, nu stiu pret si nici macar nu mi-a placut, dar o sa ii dau poza pe Twitter, un Schweppes de cocos si unul de grapefruit, care probabil vor aparea mai tarziu la noi, if ever. In rest, f multe tipuri de paine, cu lapte, briose, exceptionale la gust. La capitolul snackuri, am servit fructe tropicale uscate, cu preturi care variau intre 1.90 si 2.55 euro, in functie de fructele din punga. Astea chiar nu mi-au parut scumpe.
Uite Arca!
Anas se intoarce la lucru de la 2 la 6, eu ma duc in hotel, dau pe gat prima gura de bere in Franta, imi pun o dorinta si fac mult-asteptatul dus. Anas imi lasa PSP-ul, dar numai de jocuri nu imi arde mie. Hai afara, sa exploram!
Cum spuneam si mai devreme, zona este una business, full in timpul zilei, pustie seara. Multe cladiri inalte pe drumul catre atractia turistica a zonei, Grande Arche. Chiar si oameni la costum, coborand pantele pe trotinete. Asta da view ciudat pentru un turist! Am fost incantat de tot ce am vazut in scurta plimbare si o sa impart cu voi niste poze, mai jos, din toata aceasta poveste. Pozele sunt needitate [pentru ca la inceput m-am stresat cu control manual, expuneri si compozitii, dar in scurt timp m-am gandit sa il pun in P si sa ma bucur de vacanta, in schimbul promisiunii de a edita o parte din ele intr-o zi], iar ordinea este cronologica, in mare masura. In capatul drumuluii, Arca este o "poarta" de pe scarile careia te uiti perpendicular pe statia de metrou din care iesisem cu 2 ore inainte si, implicit, pe Arcul de Triumf.
Champs Elysee
Am fost aici seara, dupa ce Anas a iesit de la munca. E un bulevard mare, gen Magheru, plin de magazine foarte scumpe si cam atat. A, e singura parte a orasului care nu doarme, aici orice cafenea, bar, restaurant nu se inchide pe timpul noptii. In capatul bulevardului, Arcul de Triumf, si in spatele lui, Arca din La Defense, ca sa va puteti face o imagine a traseului. Nu m-a impresionat nicicum Champs Elysee, altfel decat prin curatenie, arata ca orice alt bulevard dintr-o tara civilizata. Poate noaptea e mai interesant, asa as fi auzit.
Sus pe Arc
Arcul de Triumf al lor este mai mare decat al nostru din orice unghi privesti si pe orice latura. De asemenea, accesul la el, se face printr-un pasaj, undeva ascuns in intersectia gigantica in care pietroiul strajuieste. Ca sa ajungi sus, trebuie sa urci niste scari in spirala, care la un moment dat o sa ai senzatia ca nu se mai termina. La primul etaj este un loc din care iti poti lua suveniruri, apoi urmeaza acoperisul. Greu cu urcatul, o sa tin minte toata viata scarile alea, dar a meritat.
Nu mai e timp de Eiffel, da' hai sa mancam!
Da, se facuse 9 jumate si eram obositi. Decidem sa luam masa in oras si sa ne intoarcem acasa. Nu stiu cum se cheama zona in care am fost, stiu ca am luat trenul ca sa ajungem repede. Trenul este acel mijloc de transport de sub metrou, care ajunge si in afara Parisului si este f. des folosit pentru naveta de catre cetatenii care nu isi permit viata scumpa din Capitala. Am ajuns pe un fel de Lipscani, intesat cu magazinase si restaurante, de o parte si de alta. Am luat masa la un arab si am mancat cea mai buna shaorma din viata mea, care arata precum avea gustul, absolut spectaculos, dupa cum o sa vedeti mai jos. 7,5 euro, unul dintre cele mai ieftine preturi pentru mancarea in oras. Dupa ce ne-am umflat, am zis "let's call it a day" si ne-am intors in La Defense.
DAY 2:
Da' aici sunt parcuri?
Sunt. Am constatat in ziua a doua si am vizitat 2 dintre ele. Unul pe malul Senei, iar altul langa Les Mirroirs. Curatenie si flori. Mi-as fi dorit sa vad mai multe parcuri, dar timpul nu mi-a permis.
Let's Get Tropical!
In cele 4 ore in care a trebuit sa stau singur dupa-amiaza, pentru ca prietenul meu s-a intors la munca, m-am hotarat sa ma urc in metrou si sa ma ratacesc pe undeva pe la capatul liniei. Asa am ajuns in Porte du Versaille, unde am descoperit o expozitie cu tema "Tropical", cum spuneau ei. Biletul era 12 euro, din fericire, insa, erau destui negri afara care ti-l vindeau cu 8. Inca un deal bun! Haha!
Dupa ce am admirat o trupa de dansatori, am intrat intr-unul din pavilioane, care era atat de mare incat nu am mai apucat sa intru in altul. Aici, de toate. De la baruri ad-hoc in care serveai Pina Colada sau orice iti trecea prin cap, la haine si bijuterii. Perle, fildes, totemuri, intregi culturi si traditii stranse la un loc. Nu am facut multe poze, nestiind unde sa ma uit mai repede ca sa pot vedea majoritatea lucrurilor de acolo. Altfel, fiecare stand ar fi fost de pozat.
The big thing
Hai la Eiffel! Zis si facut. Ne urcam in metrou si coboram pe malul Senei. Imens, in departare, turnul ne privea. Pe masura ce ne apropiam, parea tot mai grandios. Ajunsi la poalele lui, a trebuit sa stam la coada 20 de minute ca sa punem mana pe bilete. Am inteles atunci ca de la 21:30 de cand se deschid lifturile, pana la 00:00, francezii produc niste mii de euro cu Eiffel. Aveam sa inteleg mai tarziu ca francezii produc niste milioane de euro cu fiecare lucru care reprezinta o atractie turistica, pentru ca au grija de tara lor. Fiecare monument este restaurat [pe fiecare erau schele si ceva era in restaurari, in tot timpul in care am stat in Paris], nimic ce reprezinta istorie nu este lasat in paragina. TVA-ul lor este 25%, dar uite ce tara au! Asta e un alt capitol, insa, pe care sper sa nu uit sa il dezvolt mai tarziu!
Top of the World
Nu gasesc o descriere mai buna, pentru ca asa te simti cand urci. Sunt senzatii pe care pozele nu pot sa le redea decat celor care le-au trait. Etajul 2 are un view superb, mult mai bun decat la 3, unde totul este departe. La 3, in schimb, te simti mai aproape de cer, si, daca nu ar fi turistii, ar fi un loc bun de meditatie, pentru ca este foarte liniste. Zgomotul orasului e mult prea departe de tine, e un sentiment deosebit.
La plecare am incercat o expunere lunga din mana si a iesit decent. Notez faptul ca am dat 6 euro pe un kebap unui araboi care incerca sa ma arda de inca 10 euro la rest, asta asa, sa tin minte si sa il injur de fiecare data cand citesc textul. :)) Ce e Parisul scump, dar ce e langa Eiffel!
DAY 3:
In Gradina Nebunului
Sambata, 1 Mai, incepe cu o bere cu aroma de cirese si o vizita la Versailles, asa ca ne urcam in metrou, dupa care schimbam cu un tren ca sa putem ajunge in afara Parisului. 1 Mai este Sarbatoare internationala, si nicidecum comunista, cum am fost invatati in Romania. Franta isi respecta angajatii si aproape totul era inchis sau functiona cu program scurt. In acest "totul" intra si Palatul Versailles, care era inchis, spre "fericirea" noastra.
Hai sa dam un tur de gradina! "Gradina" era o padure, cat vezi cu ochii, a acestui nebun, Louis XIV [acum inteleg de ce o sticla de Louis XIII costa peste 1000 de euro, haha], care a bagat toti banii Frantei in aceasta casa a sa, in care era usor sa te ratacesti. E imposibil sa vezi toata gradina, dupa cum am constatat la final. Traseul cu trenuletul dureaza 50 de minute si nu o inconjoara pe toata. Noi, viteji, am luat-o la pas in jurul lacului [care la inceput parea mic]. Cat a durat sa ajungem inapoi de unde am plecat? 4 ore. Chiar ar trebui sa construiasca niste poduri peste lac pentru ca daca obosesti la jumatatea drumului, chiar nu ai de ales decat sa il termini. In rest, gradina este o padure, dupa cum spuneam, cu un lac imens, multe statui si fantani. Locul de odihna si meditatie al Regelui. Ma intreb cum inconjura lacul?
Cocosatul de la Notre Dame
Am plecat de la Versailles dupa ce am aflat ca va fi deschis a doua zi, cu promisiunea ca o sa revin. Dupa 4 ore de mers, era lesne de inteles ca eram absolut terminat si nu mai aveam chef sa merg nicaieri. Din fericire, am fost convins sa ies seara si am mers in Saint Michel, pe marginea Senei. Aici, plin de lume pe stradute gen Lipscani, cafenele, baruri, magazine de suveniruri, si Catredrala Notre Dame. Daca te tinea portofelul, te puteai urca pe un vas si sa iei cina pe Sena. Nu a fost cazul. Aici am cunoscut si prima ploaie serioasa din aceasta vacanta, care ne-a facut sa ne ascundem sub un pod 10 minute, in compania unui grup de tineri consumatori de alcool, care urlau cat ii tineau plamanii.
Them long exposures
Intorsi acasa, intr-un La Defense pustiu, mi-am acordat inca o jumatate de ora sa trag niste expuneri lungi.
DAY 4:
Casa Nebunului
Convins deja ca Louis XIV avea probleme cu capul, eram convins ca o sa vad ceva mult mai spectaculos decat Muzeul Peles. Am stat la coada 2 ore ca sa intru, timp in care m-a si plouat cu piatra. Nu poti sa nu te gandesti cati bani fac si astia aici, cel mai ieftin bilet pentru un adult fiind 15 euro. Bila foarte neagra pentru faptul ca mi-au spus ca in pretul a 25 de euro, am acces si la trenuletul din gradina si la niste domenii ale Mariei Antoaneta, care erau mult prea departe pentru a merge pe jos pana la ele. Un tip foarte nesuferit mi-a spus, cand am dat sa ma urc in tren, ca nu este inclus in pretul muzeului, iar eu eram mult prea obosit ca sa mai fac scandal sau sa imi stric buna dispozitie, asa ca m-am multumit sa il injur de tot ce am stiut si sa ii intorc spatele.
Cat despre Palat, arata ca si cum ar fi construit pentru un nebun, totul aur si marmura, tablouri si statui grandioase. Din ghidul audio care ti se ofera gratuit [ca fara el nu are rost, doar sa vezi niste chestii si sa n-ai habar ce reprezinta] poti afla despre o camera a carei constructie a durat 50 de ani sa fie pe placul Reginei, o camera dedicata lui Napoleon, strajuita de 4 picturi imense, Sala Oglinzilor, cu 17 oglinzi opuse privelistii din gradina si multe candelabre dintr-un tavan plin de picturi, si multe alte chestii interesante. Versailles e un must, daca ajungeti in Franta.
Dupa ce m-am intors de aici, nu am mai fost in stare sa ma ridic din pat.
DAY 5:
Musee du Louvre
Era gratis ieri [in prima duminica a fiecarei luni], dar nu vreau sa imi imaginez ce s-a intamplat aici. Am preferat sa platesc si sa nu ma calc in picioare. Nu am apucat sa il vad pe tot, din pacate, dar am vazut cele 3 capodopere: Venus din Milo, Victory of the Samothrace si Mona Lisa. A doua mi-a placut cel mai mult dintre toate, probabil d-aia am si pus 4 cadre cu ea, mai jos. Ghidul audio este mult mai bun ca la Versailles, dar dai pe el 6 euro. Face! Overall, mi-a placut mai mult decat Versailles!
P.S.: Am vazut cel putin 300 de tablouri mult mai tari decat Mona Lisa, nu inteleg ce este atat de tare la acest tablou.
Ultima seara
In ultima seara am fost la Opera, sa luam masa intr-unul din restaurantele de acolo, cu specific italian. 4 pizza, 2 sticle de vin si 2 salate de fructe, 104 euro. :))
Viata este scumpa in Paris.
Oamenii
Am vorbit despre locuri, dar nu am vorbit deloc despre oameni. Francezii sunt un pic ignoranti, in sensul ca putini dintre ei stiu alta limba decat franceza, therefore comunicarea poate fi un pic greoaie pentru un turist. Eu am avut noroc cu prietenul meu, vorbitor de franceza.
Fiecare francez are un Blackberry sau un Iphone. Rar am vazut si Samsung, in orice caz, un smartphone. Nu cred ca am vazut 10 telefoane mai vechi, pe parcursul a 5 zile. Full de BlackBerry, peste tot.
Nu le pasa de tine, poti sa tipi, sa te invarti in cap, sa iesi in curul gol pe strada, nu se uita de sus, ca pe strazile patriei noastre.
Nu sunt paranoici si se lasa fotografiati, probabil fiind obisnuiti cu turistii. Am intalnit destui oameni care ma rugau sa le fac cate o poza, de-a lungul plimbarilor.
Sunt prietenosi si incearca sa te ajute, daca ceri ceva.
Te saluta cand intri si iesi din magazin, chiar daca nu cumperi nimic.
Daca iti stau in cale sau te lovesc din greseala, iti spun "pardon", nu "fututi mortii ma-tii". Daca le faci loc sa treaca, iti spun "multumesc".
Te intreaba de unde esti, daca iti place Parisul, ce aparat foto e ala din mana ta si iti ureaza vacanta placuta.
Sunt altfel.
Au revoir, Paris
Nu cred ca as putea trai in Paris. E o lume frumoasa, dar nu e lumea mea. Sunt prea multe conditii pentru cineva nascut si crescut in Romania. Am trait 28 de ani aici, nu pot sa imi urasc tara pentru 5 zile. Dar cu siguranta pot sa urasc si mai mult oamenii din ea. Cu fiecare zi in plus la Paris, sentimentul devine tot mai adanc.
Despre Parisul insusi, dupa ce vezi tot ce ai de vazut in el, devine doar un alt oras. Exista rutina si aici si prea multe trenuri.
Ca angajat, ai conditii pe care in Romania, probabil, nu le vei avea niciodata. Salariul minim este pe la 1200 de euro, dar repet a treia oara, viata in Paris este foarte scumpa. TVA-ul, cum am mai spus, 25%, dar se vede in ce intra.
Nu am vazut nici macar un caine sau o pisica pe strazile Parisului. Altfel, curatenie exemplara si drumuri fara o singura groapa. Multa istorie si momente de retinut pentru toata viata. Asta cu siguranta!
The End
Redactarea textului a durat aproximativ 9 ore si este cel mai lung text pe care l-am scris vreodata. Imi cer scuze pentru eventualele greseli sau idei aruncate la intamplare, fara legatura una cu alta, am scris absolut cum mi-au trecut prin minte, fara corectura. Daca am uitat ceva important, promit sa updatez pe viitor. Sper ca v-a placut si nu v-a blocat calculatoarele amalgamul de poze.
Daca vor fi probleme cu Photobucket, ceea ce ma astept, o sa urc pozele si pe Tumblr.
Altfel, candva o sa si editez o parte din ele.
Multumesc de atentie! Si, daca aveti ocazia, vizitati Parisul, fara niciun dubiu. Face fiecare banut!
Look, ma', I'm flying!
Zborul nu a fost pe cat de dificil mi-l imaginam. In afara faptului ca a trebuit sa astept 3 ore pentru formalitati, care la intoarcere s-au rezolvat in 10 minute, in afara de probleme cu urechile nu am avut nimic. De fapt, deasupra Luxemburgului, la finalul calatoriei, deja incepuse sa-mi placa, palcuri de casute aranjate frumos si niste gandaci minusculi sub forma de masini. A fost placut, linistit, spre deosebire de cel de intoarcere, unde am stat numai in turbulente. Oricum, cand esti intr-o teava la 10 mii de metri, orice rau va fi fatal, asa ca e mai bine sa nu iti pierzi timpul gandindu-te la asta.
Verde de Paris
Impropriu spus de Paris, pentru ca am aterizat pe Beauvais, la 85 de km de Paris, unde ne astepta un autocar cu destinatia Port Maillot. Primul lucru care iti loveste vizualul este verdele. Verde cat vezi cu ochii, parca mai aprins, mai cu viata decat la noi. Copaci care strajuiesc de o parte si de alta strazi fara de groapa, ascund in spatele lor un camp fertil, pe care francezii il exploateaza. O curatenie de nedescris, inca din camp. A taste of things to come.
Bine, eu cu ce ajung acum?
Odata drumul cu autocarul terminat si ajuns in Port Maillot, trebuia sa iau metroul 4 statii pana in Esplanade de la Defense. Metroul, in Paris, e chestia aia in care te sui ca sa ajungi oriunde. Transportul este atat de dezvoltat, incat, ca si turist, o sa iti petreci o buna bucata din timp schimband metrouri si trenuri. Iti trebuie neaparat o harta pentru asta, dar, din fericire, ti se poate oferi gratuit una la orice ghiseu. [Nu am remarcat cat de dese sunt aceste ghisee, in general, biletele se cumpara de la automate. Ca paranteza fie spus, ele trebuiesc validate atat la intrarea, cat si la iesirea din statiile de metrou.]
Primul contact cu metroul, cel putin cu cel din Port Maillot, este dificil. Intrarea catre care am fost directionat este intr-un mall imens si nu e un singur rand de scari de coborat pana sa te vezi in fata trenului. M-am invartit 15 minute, pana la urma mi-a iesit. Ajuns pe peron, primul lucru de constatat sunt usile automate de la marginea lui, care te opresc sa ajungi pe linie. Ele se deschid odata cu usile metroului si se inchid in acelasi mod. Am inteles ca sunt prezente doar pe aceasta magistrala M1, dar mi-au parut interesante. Daca ar fi sa ducem discutia mai departe, se fac probe ca transportul sa fie automat pe M1, fara "sofer". Exista deja pe una din liniile secundare. Tehnologie, tati.
Meet Home
Calatoria cu metroul se termina, ies. Arcul de Triumf, semet in departare. Stanga - dreapta, cladiri inalte. Bine ai venit in La Defense, centrul business al Parisului, plin de lume ziua, pustiu seara.
Ma intalnesc cu prietenul meu, Anas, si mergem la hotel sa imi las bagajele. Citadines e un hotel de 2 stele care da clasa multora de 4 stele de la noi. Un apartament cu 2 camere costa 140 de euro, una cu pat dublu si una cu o canapea, in rest baie, frigider, televizor, internet, climatizare, aragaz, microunde, masina de spalat, cam tot ce ai nevoie. Lux. A, si autoservire la un automat de cafea, un lucru foarte util pentru mine.
Hai sa ne indopam!
Anas era in pauza de masa, care la ei tine 2 ore. Decidem sa mancam intr-un fel de cantina aflata la locul lui de munca, intr-o zona numita Les Mirroirs, poate din cauza celor 3 imense cladiri din sticla ce strajuiesc locul. Este un loc foarte aglomerat la primele ore ale mesei, angajatii celor 3 mari firme din cladirile de care vorbeam mai devreme avand un regim special aici. Faza mergea pe urmatorul film: 6 feluri de mancare diferite zilnic, fiecare de la un bucatar specializat in ceva [si credeti-ma ca nu glumesc cand spun "specializat", iti lingeai degetele]. In rest, salate, fructe, sucuri, salate de fructe, iaurturi, cam orice ti-ar trebui la o masa se gasea aici, trebuia doar sa te duci si sa ti le pui pe tava. Restaurantul avea preturi de en-gros si o taxa de 3 euro overall. Ca sa intelegeti, nu era ca la un bar, unde orice iti cumparai avea o taxa separata a localului, aici iti puteai umple tava de "low-costuri" pentru care in final plateai aceasta taxa de 3 euro. Si, dupa cum o sa discutam un pic mai tarziu, 3 euro este un pret mic in Paris, BELIEVE DAT. Suplimentar, angajatii celor 3 mari companii aveau o reducere de 4 euro la nota de plata, minus cei 3 din taxa, inseamna ca ei castigau 1 euro de fiecare data cand mancau. Pe langa o diurna de 50 de euro pe zi pentru cei veniti din strainatate, precum prietenul meu. Vorbim de conditii de munca, eh? Dar nu e singurul lucru exceptional pe care Franta il face pentru cei ce o servesc, dupa cum vom vedea in continuare.
De unde imi iau bere?
Deja simteam nevoia sa beau o bere, obosit mort fiind si insetat, cutia de suc din cantina neajungand nici pe o masea dupa atata drum. Am uitat sa spun, 27 de grade in Paris, dar mie oricum mi-a fost sete incontinuu in toate cele 5 zile, si nu stiu sa explic de ce.
Ajungem la singurul supermarket din zona, intram. Vreau sa spun ca nu cunosteam aproape nimic de pe rafturi. Totul era altfel. Nimic nu costa sub 2 euro, asta una la mana, dar Parisul este un oras foarte scump, deci nici nu trebuie sa ai pretentia. Totusi, cautand atent, am gasit si dealuri bune, sub forma unor felii de Emmentaler [Olanda], 8 la numar, duble ca marime fata de cele de la noi [care costa 4.2 lei, gen, deci 1 euro], la 2 euro. Cumva, facand proportia, ar fi fost un pret de Romania, daca s-ar fi gasit si la noi asa ceva, iar asta il treci ca pe un deal bun in Paris. Mi-am mai luat bere, 1664, ceva foarte apreciat pe plan local, am inteles, 2.20 e la litru. Buna! Zilele urmatoare am mai testat bauturi: Heineken la 65 cl - 1.90 e, Boomerang - ceva gen Beck's Lemon, dar cu 5,9% alcool - 3 e, o bere belgiana cu aroma de cirese - nu stiu pret, mi-am luat un bax de 6 sticle la 0.25 - vreo 4 euro cred, o nenorocire din Olanda cu pretentii de bere, Amsterdam MAXIMATOR, 11,6% [!!] alcool, nu stiu pret si nici macar nu mi-a placut, dar o sa ii dau poza pe Twitter, un Schweppes de cocos si unul de grapefruit, care probabil vor aparea mai tarziu la noi, if ever. In rest, f multe tipuri de paine, cu lapte, briose, exceptionale la gust. La capitolul snackuri, am servit fructe tropicale uscate, cu preturi care variau intre 1.90 si 2.55 euro, in functie de fructele din punga. Astea chiar nu mi-au parut scumpe.
Uite Arca!
Anas se intoarce la lucru de la 2 la 6, eu ma duc in hotel, dau pe gat prima gura de bere in Franta, imi pun o dorinta si fac mult-asteptatul dus. Anas imi lasa PSP-ul, dar numai de jocuri nu imi arde mie. Hai afara, sa exploram!
Cum spuneam si mai devreme, zona este una business, full in timpul zilei, pustie seara. Multe cladiri inalte pe drumul catre atractia turistica a zonei, Grande Arche. Chiar si oameni la costum, coborand pantele pe trotinete. Asta da view ciudat pentru un turist! Am fost incantat de tot ce am vazut in scurta plimbare si o sa impart cu voi niste poze, mai jos, din toata aceasta poveste. Pozele sunt needitate [pentru ca la inceput m-am stresat cu control manual, expuneri si compozitii, dar in scurt timp m-am gandit sa il pun in P si sa ma bucur de vacanta, in schimbul promisiunii de a edita o parte din ele intr-o zi], iar ordinea este cronologica, in mare masura. In capatul drumuluii, Arca este o "poarta" de pe scarile careia te uiti perpendicular pe statia de metrou din care iesisem cu 2 ore inainte si, implicit, pe Arcul de Triumf.
Champs Elysee
Am fost aici seara, dupa ce Anas a iesit de la munca. E un bulevard mare, gen Magheru, plin de magazine foarte scumpe si cam atat. A, e singura parte a orasului care nu doarme, aici orice cafenea, bar, restaurant nu se inchide pe timpul noptii. In capatul bulevardului, Arcul de Triumf, si in spatele lui, Arca din La Defense, ca sa va puteti face o imagine a traseului. Nu m-a impresionat nicicum Champs Elysee, altfel decat prin curatenie, arata ca orice alt bulevard dintr-o tara civilizata. Poate noaptea e mai interesant, asa as fi auzit.
Sus pe Arc
Arcul de Triumf al lor este mai mare decat al nostru din orice unghi privesti si pe orice latura. De asemenea, accesul la el, se face printr-un pasaj, undeva ascuns in intersectia gigantica in care pietroiul strajuieste. Ca sa ajungi sus, trebuie sa urci niste scari in spirala, care la un moment dat o sa ai senzatia ca nu se mai termina. La primul etaj este un loc din care iti poti lua suveniruri, apoi urmeaza acoperisul. Greu cu urcatul, o sa tin minte toata viata scarile alea, dar a meritat.
Nu mai e timp de Eiffel, da' hai sa mancam!
Da, se facuse 9 jumate si eram obositi. Decidem sa luam masa in oras si sa ne intoarcem acasa. Nu stiu cum se cheama zona in care am fost, stiu ca am luat trenul ca sa ajungem repede. Trenul este acel mijloc de transport de sub metrou, care ajunge si in afara Parisului si este f. des folosit pentru naveta de catre cetatenii care nu isi permit viata scumpa din Capitala. Am ajuns pe un fel de Lipscani, intesat cu magazinase si restaurante, de o parte si de alta. Am luat masa la un arab si am mancat cea mai buna shaorma din viata mea, care arata precum avea gustul, absolut spectaculos, dupa cum o sa vedeti mai jos. 7,5 euro, unul dintre cele mai ieftine preturi pentru mancarea in oras. Dupa ce ne-am umflat, am zis "let's call it a day" si ne-am intors in La Defense.
DAY 2:
Da' aici sunt parcuri?
Sunt. Am constatat in ziua a doua si am vizitat 2 dintre ele. Unul pe malul Senei, iar altul langa Les Mirroirs. Curatenie si flori. Mi-as fi dorit sa vad mai multe parcuri, dar timpul nu mi-a permis.
Let's Get Tropical!
In cele 4 ore in care a trebuit sa stau singur dupa-amiaza, pentru ca prietenul meu s-a intors la munca, m-am hotarat sa ma urc in metrou si sa ma ratacesc pe undeva pe la capatul liniei. Asa am ajuns in Porte du Versaille, unde am descoperit o expozitie cu tema "Tropical", cum spuneau ei. Biletul era 12 euro, din fericire, insa, erau destui negri afara care ti-l vindeau cu 8. Inca un deal bun! Haha!
Dupa ce am admirat o trupa de dansatori, am intrat intr-unul din pavilioane, care era atat de mare incat nu am mai apucat sa intru in altul. Aici, de toate. De la baruri ad-hoc in care serveai Pina Colada sau orice iti trecea prin cap, la haine si bijuterii. Perle, fildes, totemuri, intregi culturi si traditii stranse la un loc. Nu am facut multe poze, nestiind unde sa ma uit mai repede ca sa pot vedea majoritatea lucrurilor de acolo. Altfel, fiecare stand ar fi fost de pozat.
The big thing
Hai la Eiffel! Zis si facut. Ne urcam in metrou si coboram pe malul Senei. Imens, in departare, turnul ne privea. Pe masura ce ne apropiam, parea tot mai grandios. Ajunsi la poalele lui, a trebuit sa stam la coada 20 de minute ca sa punem mana pe bilete. Am inteles atunci ca de la 21:30 de cand se deschid lifturile, pana la 00:00, francezii produc niste mii de euro cu Eiffel. Aveam sa inteleg mai tarziu ca francezii produc niste milioane de euro cu fiecare lucru care reprezinta o atractie turistica, pentru ca au grija de tara lor. Fiecare monument este restaurat [pe fiecare erau schele si ceva era in restaurari, in tot timpul in care am stat in Paris], nimic ce reprezinta istorie nu este lasat in paragina. TVA-ul lor este 25%, dar uite ce tara au! Asta e un alt capitol, insa, pe care sper sa nu uit sa il dezvolt mai tarziu!
Top of the World
Nu gasesc o descriere mai buna, pentru ca asa te simti cand urci. Sunt senzatii pe care pozele nu pot sa le redea decat celor care le-au trait. Etajul 2 are un view superb, mult mai bun decat la 3, unde totul este departe. La 3, in schimb, te simti mai aproape de cer, si, daca nu ar fi turistii, ar fi un loc bun de meditatie, pentru ca este foarte liniste. Zgomotul orasului e mult prea departe de tine, e un sentiment deosebit.
La plecare am incercat o expunere lunga din mana si a iesit decent. Notez faptul ca am dat 6 euro pe un kebap unui araboi care incerca sa ma arda de inca 10 euro la rest, asta asa, sa tin minte si sa il injur de fiecare data cand citesc textul. :)) Ce e Parisul scump, dar ce e langa Eiffel!
DAY 3:
In Gradina Nebunului
Sambata, 1 Mai, incepe cu o bere cu aroma de cirese si o vizita la Versailles, asa ca ne urcam in metrou, dupa care schimbam cu un tren ca sa putem ajunge in afara Parisului. 1 Mai este Sarbatoare internationala, si nicidecum comunista, cum am fost invatati in Romania. Franta isi respecta angajatii si aproape totul era inchis sau functiona cu program scurt. In acest "totul" intra si Palatul Versailles, care era inchis, spre "fericirea" noastra.
Hai sa dam un tur de gradina! "Gradina" era o padure, cat vezi cu ochii, a acestui nebun, Louis XIV [acum inteleg de ce o sticla de Louis XIII costa peste 1000 de euro, haha], care a bagat toti banii Frantei in aceasta casa a sa, in care era usor sa te ratacesti. E imposibil sa vezi toata gradina, dupa cum am constatat la final. Traseul cu trenuletul dureaza 50 de minute si nu o inconjoara pe toata. Noi, viteji, am luat-o la pas in jurul lacului [care la inceput parea mic]. Cat a durat sa ajungem inapoi de unde am plecat? 4 ore. Chiar ar trebui sa construiasca niste poduri peste lac pentru ca daca obosesti la jumatatea drumului, chiar nu ai de ales decat sa il termini. In rest, gradina este o padure, dupa cum spuneam, cu un lac imens, multe statui si fantani. Locul de odihna si meditatie al Regelui. Ma intreb cum inconjura lacul?
Cocosatul de la Notre Dame
Am plecat de la Versailles dupa ce am aflat ca va fi deschis a doua zi, cu promisiunea ca o sa revin. Dupa 4 ore de mers, era lesne de inteles ca eram absolut terminat si nu mai aveam chef sa merg nicaieri. Din fericire, am fost convins sa ies seara si am mers in Saint Michel, pe marginea Senei. Aici, plin de lume pe stradute gen Lipscani, cafenele, baruri, magazine de suveniruri, si Catredrala Notre Dame. Daca te tinea portofelul, te puteai urca pe un vas si sa iei cina pe Sena. Nu a fost cazul. Aici am cunoscut si prima ploaie serioasa din aceasta vacanta, care ne-a facut sa ne ascundem sub un pod 10 minute, in compania unui grup de tineri consumatori de alcool, care urlau cat ii tineau plamanii.
Them long exposures
Intorsi acasa, intr-un La Defense pustiu, mi-am acordat inca o jumatate de ora sa trag niste expuneri lungi.
DAY 4:
Casa Nebunului
Convins deja ca Louis XIV avea probleme cu capul, eram convins ca o sa vad ceva mult mai spectaculos decat Muzeul Peles. Am stat la coada 2 ore ca sa intru, timp in care m-a si plouat cu piatra. Nu poti sa nu te gandesti cati bani fac si astia aici, cel mai ieftin bilet pentru un adult fiind 15 euro. Bila foarte neagra pentru faptul ca mi-au spus ca in pretul a 25 de euro, am acces si la trenuletul din gradina si la niste domenii ale Mariei Antoaneta, care erau mult prea departe pentru a merge pe jos pana la ele. Un tip foarte nesuferit mi-a spus, cand am dat sa ma urc in tren, ca nu este inclus in pretul muzeului, iar eu eram mult prea obosit ca sa mai fac scandal sau sa imi stric buna dispozitie, asa ca m-am multumit sa il injur de tot ce am stiut si sa ii intorc spatele.
Cat despre Palat, arata ca si cum ar fi construit pentru un nebun, totul aur si marmura, tablouri si statui grandioase. Din ghidul audio care ti se ofera gratuit [ca fara el nu are rost, doar sa vezi niste chestii si sa n-ai habar ce reprezinta] poti afla despre o camera a carei constructie a durat 50 de ani sa fie pe placul Reginei, o camera dedicata lui Napoleon, strajuita de 4 picturi imense, Sala Oglinzilor, cu 17 oglinzi opuse privelistii din gradina si multe candelabre dintr-un tavan plin de picturi, si multe alte chestii interesante. Versailles e un must, daca ajungeti in Franta.
Dupa ce m-am intors de aici, nu am mai fost in stare sa ma ridic din pat.
DAY 5:
Musee du Louvre
Era gratis ieri [in prima duminica a fiecarei luni], dar nu vreau sa imi imaginez ce s-a intamplat aici. Am preferat sa platesc si sa nu ma calc in picioare. Nu am apucat sa il vad pe tot, din pacate, dar am vazut cele 3 capodopere: Venus din Milo, Victory of the Samothrace si Mona Lisa. A doua mi-a placut cel mai mult dintre toate, probabil d-aia am si pus 4 cadre cu ea, mai jos. Ghidul audio este mult mai bun ca la Versailles, dar dai pe el 6 euro. Face! Overall, mi-a placut mai mult decat Versailles!
P.S.: Am vazut cel putin 300 de tablouri mult mai tari decat Mona Lisa, nu inteleg ce este atat de tare la acest tablou.
Ultima seara
In ultima seara am fost la Opera, sa luam masa intr-unul din restaurantele de acolo, cu specific italian. 4 pizza, 2 sticle de vin si 2 salate de fructe, 104 euro. :))
Viata este scumpa in Paris.
Oamenii
Am vorbit despre locuri, dar nu am vorbit deloc despre oameni. Francezii sunt un pic ignoranti, in sensul ca putini dintre ei stiu alta limba decat franceza, therefore comunicarea poate fi un pic greoaie pentru un turist. Eu am avut noroc cu prietenul meu, vorbitor de franceza.
Fiecare francez are un Blackberry sau un Iphone. Rar am vazut si Samsung, in orice caz, un smartphone. Nu cred ca am vazut 10 telefoane mai vechi, pe parcursul a 5 zile. Full de BlackBerry, peste tot.
Nu le pasa de tine, poti sa tipi, sa te invarti in cap, sa iesi in curul gol pe strada, nu se uita de sus, ca pe strazile patriei noastre.
Nu sunt paranoici si se lasa fotografiati, probabil fiind obisnuiti cu turistii. Am intalnit destui oameni care ma rugau sa le fac cate o poza, de-a lungul plimbarilor.
Sunt prietenosi si incearca sa te ajute, daca ceri ceva.
Te saluta cand intri si iesi din magazin, chiar daca nu cumperi nimic.
Daca iti stau in cale sau te lovesc din greseala, iti spun "pardon", nu "fututi mortii ma-tii". Daca le faci loc sa treaca, iti spun "multumesc".
Te intreaba de unde esti, daca iti place Parisul, ce aparat foto e ala din mana ta si iti ureaza vacanta placuta.
Sunt altfel.
Au revoir, Paris
Nu cred ca as putea trai in Paris. E o lume frumoasa, dar nu e lumea mea. Sunt prea multe conditii pentru cineva nascut si crescut in Romania. Am trait 28 de ani aici, nu pot sa imi urasc tara pentru 5 zile. Dar cu siguranta pot sa urasc si mai mult oamenii din ea. Cu fiecare zi in plus la Paris, sentimentul devine tot mai adanc.
Despre Parisul insusi, dupa ce vezi tot ce ai de vazut in el, devine doar un alt oras. Exista rutina si aici si prea multe trenuri.
Ca angajat, ai conditii pe care in Romania, probabil, nu le vei avea niciodata. Salariul minim este pe la 1200 de euro, dar repet a treia oara, viata in Paris este foarte scumpa. TVA-ul, cum am mai spus, 25%, dar se vede in ce intra.
Nu am vazut nici macar un caine sau o pisica pe strazile Parisului. Altfel, curatenie exemplara si drumuri fara o singura groapa. Multa istorie si momente de retinut pentru toata viata. Asta cu siguranta!
The End
Redactarea textului a durat aproximativ 9 ore si este cel mai lung text pe care l-am scris vreodata. Imi cer scuze pentru eventualele greseli sau idei aruncate la intamplare, fara legatura una cu alta, am scris absolut cum mi-au trecut prin minte, fara corectura. Daca am uitat ceva important, promit sa updatez pe viitor. Sper ca v-a placut si nu v-a blocat calculatoarele amalgamul de poze.
Daca vor fi probleme cu Photobucket, ceea ce ma astept, o sa urc pozele si pe Tumblr.
Altfel, candva o sa si editez o parte din ele.
Multumesc de atentie! Si, daca aveti ocazia, vizitati Parisul, fara niciun dubiu. Face fiecare banut!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
