Introspectie

Cateodata, si mi se intampla din ce in ce mai rar, simt nevoia sa scriu. Nu pentru ca m-as pricepe in vreun fel la asta, dupa cum o sa vedeti in continuare, ci pentru ca ma eliberez. Scriu din prima tot ce imi trece prin cap, la foc automat, fara un plan, fara corectura, incerc sa fiu cat mai concis si cat mai scurt, dar de cele mai multe ori nu imi iese. Cu speranta ca nu te voi plictisi, cititorule, te invit sa te uiti un pic inapoi impreuna cu mine la anul 2012, asa cum a decurs el, in mare, pentru mine, in speranta ca va fi o lectura in care pe alocuri sa te regasesti sau vom gasi puncte de discutat. De fapt, nu ne vom uita doar la 2012.

Am ferma convingere ca fiecare om este produsul tuturor experientelor pe care le traieste, asta insemnand ca fiecare persoana intalnita, fiecare parere auzita, fiecare decizie pe care o iei sau nu o iei, fiecare fapta, fiecare cearta, fiecare bere bauta, fiecare orice, deci absolut totul, te fac pe tine sa fii cel care esti astazi si nu exista posibilitatea sa sari pasi. De-asta nu am putut numi acest text "Introspectie 2012", 2012 a fost doar ultimul capitol dintr-o poveste care s-a derulat aproape 30 de ani.

Anul asta am invatat ceva lucruri, asa de sincer cum numai daca le traiesti le poti invata, nu daca ti se povesteste despre ele. Am invatat ca daca te stresezi asupra unui lucru pe care nu il poti influenta, e doar timp pierdut si energie consumata, am invatat ca relatiile care nu se intretin se deterioreaza pana cand se pierd, am invatat ca e ok sa iti gasesti si timp pentru tine, am invatat ca timpul in care nu faci nimic nu este timp pierdut, am invatat ca nu trebuie sa ma compar vreodata cu altcineva decat cu mine si ca nu ai cum sa te integrezi oriunde si nici nu merita efortul. Am invatat ca nu trebuie sa imi fie frica sa fac ceva gresit, desi am fost crescut cu "nu esti bun de nimic", am invatat ca nu trebuie sa incerc sa fac totul singur si ca nu poti fi perfect pentru nimeni. Am reusit sa nu mint sau cel putin nu imi amintesc nici macar o minciuna de "nevoie", vreau sa cred ca nu m-am mintit nici macar pe mine. Mi-am reamintit ca lumea este mare si ca intr-o zi as vrea sa o vad pe toata, ca oamenii nascuti in conditii mai bune decat tine nu sunt cu nimic mai buni decat tine, ca departarea de casa nu e neaparat o fericire si ca mereu trebuie sa incerci sa vezi lucrurile si din punctul de vedere al omului cu care ai o discutie. Am invatat ca sunt foarte bogat pentru ca nu am nevoie de multe pentru a ma simti bine si ca imi pot gasi usor fericirea in lucruri simple. Nici macar nu ma refer la bere acum! :) Realizezi cat de multe ai cand lucrurile simple care consideri ca ti se cuvin dispar. Am invatat ca viata nu iti datoreaza nimic, orice efort al tau poate fi incununat de succes sau poti rata mizerabil, fara sa ai pretentia la vreo explicatie sau justitie divina. Am invatat ca e ok sa dai totul ca sa poti accepta gustul infrangerii. Am invatat ca trebuie sa stii sa pierzi si sa mergi mai departe.

Am pierdut prieteni si oameni pe care mi-as fi dorit sa ii cunosc. Mereu am facut asta, fie pentru ca am fost crescut singur si sunt mai salbatic, mi-e greu sa relationez cu unii oameni sau sa accept ceva de la sine, fara sa pun intrebari, fie pentru ca viata pur si simplu ne-a separat caile, fie pentru ca am fost un cretin, si da, s-a intamplat de ceva ori in viata sa o ard foarte prost cu niste oameni pe care altfel ii respect. Nu spun ca nu e greu si nu o sa neg niciodata o amintire frumoasa sau o bere bauta impreuna. Mai sus de toate e respectul fata de prietenii tai, cat si respectul de sine. Cand iti negi amintirile frumoase, respectul se pierde, pentru ca doar te minti.Am intrat in contact cu alti oameni pe care ii respect si as vrea sa ii cunosc mai bine, pe altii inca ii studiez. Sper doar ca am invatat destul de multe de la cei pe care i-am pierdut, macar cat sa nu imi repet partea mea de greseli. Din pacate, destul de multi doar pe site-urile de socializare, si din cauza stilului de viata care nu imi tocmai permite sa cunosc oameni noi, cu atat mai mult oameni noi pe placul meu si trebuie sa recunosc ca sunt destul de pretentios la capitolul asta.
 
Dupa aproape 30 de ani, nu pot spune ca stiu exact ce vreau sa fac in continuare sau daca exista ceva care as face tot restul vietii. Nu ma intelegeti gresit, iubesc ceea ce fac, vreau doar sa invat mai mult de atat. Nu m-am decis inca daca imi doresc 50 de milioane pe luna si un program de 12 ore pe zi sau 20 de milioane si un program lejer. Cu siguranta vreau sa invat ceva lucruri noi si sa las timpul sa faca diferenta. Un singur lucru stiu cu siguranta, cand ma uit inapoi.

Sunt multumit. Cand ma gandesc ca acum opt ani aveam trei tricouri, o pereche de adidasi gauriti si o pereche de blugi rupti in cur, nici macar nu aveam un calculator (primul mi l-am cumparat in 2006), desi am terminat informatica in liceu (2002), cand ma gandesc la cate interviuri am fost refuzat pentru ca nu aveam experienta, portofoliu, cand ma gandesc cati m-au ironizat cand am vrut sa fac ceva constructiv si de cate refuzuri m-am lovit, pentru ca mai tarziu unii sa ajunga sa imi dea like-uri pe facebook fix pe subiectele pe care ma ironizau, cand imi amintesc toate astea si inca pe atatea, imi dau seama ca am realizat ceva, chiar daca a realiza a insemnat cateodata sa ajung in punctul de la care unii pleaca. Inseamna sa iti depasesti starea si conditia, sa vrei mai mult. Nu am avut niciun talent special, nu am avut pregatire in nimic din ce am invatat, a trebuit sa compensez toate astea prin pasiune si munca, prin esecuri dupa esecuri si prin taria psihica de a trece peste tonele de refuzuri. Dar acum stiu cu siguranta ca se poate. Drumul nu poate duce decat in sus. Si ce e cel mai misto la toata treaba asta e ca inca am senzatia ca nici n-am inceput inca. Mai e mult pana departe. Ar mai fi mult de povestit despre trecut, dar poate candva, la o bere.

Nu sunt in masura sa dau prea multe sfaturi despre viata, dar un lucru stiu cu siguranta. Oricine ai fi si citesti asta, daca ai un vis, oricare ar fi el, nu lasa pe nimeni sa ti-l ia si nu-l lasa sa moara. Munceste. Chiar daca ti-am spus mai sus ca viata nu iti datoreaza nimic si nu exista nicio garantie cum ca ti-l vei implini, sa crezi in el si sa muncesti pentru el. Nu exista alta cale. Iti garantez, nu exista.

Va multumesc tuturor celor care mi-ati sustinut si apreciat eforturile, fie ca a fost vorba despre design sau fotografie. Problema oamenilor care nu au scoala avizata in domeniu este, pe langa ca dureaza mult mai mult totul, ca habar n-au ce fac. Nu au cum sa stie daca fac bine sau rau, pentru ca nu e nimeni acolo sa le spuna. Singurele satisfactii vin de la alti oameni ca ei, din feedback. Un singur "like" sau o singura vorba buna pot tine in functiune un artist, deci va incurajez sa sustineti orice om care isi imparte arta cu voi, chit ca aveti impresia ca nu faceti mare lucru apasand un buton pe facebook. E mai mult decat va imaginati. And sharing is caring.

In incheiere, ce imi doresc pentru 2013? Habar nu am si nici nu ma stresez pe tema asta. New Year's Resolution? No, thanks, I'll just take the facts. And I'll enjoy the ride!